Este 1 Decembrie, ziua naţională a românilor, ziua care marchează
împlinirea visului naţiunii române: UNIREA TUTUROR ROMÂNILOR ÎNTR-O SINGURĂ
PATRIE. Pentru români, 01.12.1918 reprezintă maximum maximorum obţinut în toată
istoria. Dar se poate spune despre 1 Decembrie că este cu adevărat Ziua
Naţională a ROMÂNIEI? Au toţi cetăţenii României motive de a sărbători? Eu cred
că nu.
Pentru o ţară cu o istorie complicată ca a României şi care urmăreşte pacea
socială, nu numai la nivel declarativ, ziua naţională ar trebui să marcheze un
eveniment reprezentativ pentru toţi cetăţenii săi. Triumful unei majorităţi în
detrimentul unei minorităţi orgolioase şi cu oarece argumente istorice, la
unguri mă refer, mi se pare o alegere, cel puţin , neinspirată. Alegerea zilei
de 1 Decembrie ca zi naţională, în tumultul anilor 90, este scuzabilă, dar o
reanalizare a deciziei de atunci mi se pare absolut necesară. Vrem o zi
naţională a etnicilor români sau o zi naţională a cetăţenilor români?
Asta-i întrebarea! Şi când spun cetăţeni români mă gândesc la români, unguri,
slovaci, cehi, sârbi, lipoveni, ţigani, ucrainieni, tătari, bulgari, turci,
germani sau evrei.
În opinia mea, ziua naţională a României ar trebui să fie o zi/acea zi în
care indiferent de naţionalitate am luptat, cot la cot, pentru un ideal. O zi
în care nu a mai contat că eşti etnic român, ungur, secui, sas etc. Există o
asemenea zi? Slavă Domnului da. 21 decembrie 1989, ziua în care românii,
ungurii, ţiganii, secuii, saşii sau lipovenii au strigat la unison: Jos dictatorul, Jos comunismul, Libertate şi
Democraţie. Atunci, indiferent de etnie, cetăţenii au demonstrat împreună
împotriva unui dictator şi a sistemului comunist care îi adusese pe toţi la
condiţia de suboameni. În toată istoria noastră, Revoluţia din Decembrie este
cea mai mare victorie a cetăţenilor uniţi împotriva unui stat opresor. Un
exemplu de civism care nu numai că nu trebuie uitat, ci chiar trebuie cultivat.
Cum altfel mai bine decât transformându-l în sărbătoare naţională?
Trecutul nu-l mai putem schimba, dar viitorul da. O serbare câmpenească în
mijlocul ierinii cu sarmale, gulaşi, baclavale, poale-n brâu, Leliţă Ioană, Inimă
de ţigancă, geambarale, pirande şi Az a szep (Ozosep) ar fi de preferat paradei
militare de 1 Decembrie... Ar fi o ocazie unică de reuniune naţională. Fără tancuri, avioane sau Treceţi
batalioane... 21 Decembrie 1989 este
ziua care ne uneşte, nu pot spune asta despre 1 Decembrie 1918, oricât am fi de
patrioţi şi bine intenţionaţi.
Avem o istorie complicată, haideţi să găsim puncte de legătură, nu motive
de ceartă şi supărare.
La mulţi ani, România!
P.S. Refereitor la Revoluţia din Decembrie 1989, eu rămân la părerea că a
fost o revoluţie şi nu o manipulare. Că după 21 Decembrie s-au întâmplat nişte
lucururi, asta este altă poveste. Pe 21
Decembrie a avut loc Revoluţia Noastră, am fost în stradă pentru că aşa am
simţit. Celor care au ceva să-i reproşeze lui Ion Iliescu, le amintesc faptul
în 21 decembrie 1989 Iliescu nu exista. A apărut mai târziu, deci nu trebuie
menţionat/sărbătorit/înjurat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu