Traian Băsescu este un personaj care va da mari
bătăi de cap istoricilor din viitor, atunci când aceştia vor trebui să-i scrie
pagina în Cartea Neamului. Îi
compătimesc şi sunt sigur că şi ei ne vor compătimi pe noi, indiferent de rezultatul cercetărilor pe care le vor
face. Erou sau nu, habar n-am cum îl vor
percepe, nu cred că cineva ne va invidia pentru faptul că am fost contemporani
cu un asemenea om. Îi spun om pentru că
mă consider un civilizat. Dar nu Traian Băsescu este personajul principal în
această postare, ci Silvian Ionescu.
Silvian Ionescu este un securist care a contribuit
la formarea omului multilateral dezvoltat: ciorditor, turnător, lepră şi
nemernic. Şi-a admirat opera ani la rând, pentru toate „realizările” sale, crezând
că este eternă.
Într-o zi,
când puţini oameni mai sperau, nişte rateuri ale Sistemului s-au revoltat şi au încercat să impună o altă cale. Frumoşii
nebuni ai Pieţii Universităţii au crezut că pot schimba Sistemul, însă au
realizat destul de repede, Duminica orbului, că oamenii multilateral dezvoltaţi
sunt majoritari. Noi de aicea nu plecăm,
mineri, lupte de stradă, Sistemul rezistă. Schimbarea de direcţie nu a avut
nicio şansă, pentru că oamenii Sistemului au reuşit să ajungă în funcţii
importante din stat, din cauza vidului de informaţie la nivelul societăţii
civile, atât cât era. Unul dintre aceşti
oameni a fost Traian Băsescu. Un nemernic, un ciorditor, un turnător, o lepră, după
cum îl caracterizează Silvian Ionescu, astăzi, la 25 de ani după... Creatorul
său... Timp de 25 de ani, în care T.Băsescu a ajuns ministru, şef de partid,
primar al Bucureştiului de două ori şi preşedintele României tot de două ori,
Sivian Ionescu nu a simţit nevoia să ne spună cine este acest personaj. Nu a
fost revoltat de faptul că un asemenea “ciorditor, turnător, lepră şi nemernic” s-a căţărat atât de sus. Să nu uităm faptul că acesta, preşedinte
fiind, a impus un regim de austeritate
care a uimit FMI-ul, caz unic în istoria acestei instituţii, nenorocind,
probabil, România. Dominique Strauss-Kahn a simţit nevoia să spună că măsurile
de austeritate din România sunt opera conducerii ţării, FMI-ul cerând mult mai
puţin... Repet, caz unic.
Într-o zi de toamnă din 2015, Silvian Ionescu s-a
revoltat şi a vorbit despre adevăratul Traian Băsescu (sunt sigur că are dovezi,
prea a fost promovat). Dar ce l-a revoltat pe S. Ionescu? Un fapt minor: T.
Băsescu a rânjit la moartea „Tribunului”... Asta l-a deranjat, nu faptul că fostul preşedinte
a ajuns în funcţii pe care nu le merita, ocupând locul altora care puteau
produce schimbări reale în societate. Câţi
de-al T.Băsescu au condus România în ultimii 25 de ani? Staţi liniştiţi, nu ne
va spune Silvian Ionescu, căci dacă va
mai muri un „tribun”, nu va mai rânji nimeni. Sistemul a restabilit ordinea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu