Enigmaticul caz Oprescu

S.Oprescu este primul primar al Bucureştiului care primeşte mandat de arestare în timpul  mandatului…  Pentru şpagă. Nu-i un motiv de bucurie, oricât de oripilaţi am fi de dimensiunea fenomenului în rândul aleşilor. Dar să sperăm că ce a început prost nu se va termina şi mai prost.  

Nu ştim dacă este vinovat sau nu, o să vedem soluţia data de instanţă, atunci când acest caz va fi soluţionat. Până atunci ne dăm cu părerea: unii cred că este vinovat, alţii că nu este vinovat. Liber la opinii.

Eu am o problemă cu apărarea domnului Oprescu: este vorba despre un împrumut, nu despre şpagă. Nu ştim ce are DNA-ul în triliardele de interceptări cu domnia sa,  în presă a apărut decât dialogul purtat între cei doi, cu ocazia înmânării banilor, care nu indică un împrumut:

-          De la Mogoşoaia, spune cel care dă banii.

-          Mulţumesc, răspunde S.Oprescu.

Apărătorii domnului Oprescu spun că acest dialog nu demonstrează că este vorba despre şpagă. Perfect, spun eu, dar cum deducem că este vorba despre un împrumut? Prin eliminare? Dacă nu sunteţi neam cu Ţiriac, eu cred că aţi fost în situaţia de a vă împrumuta cel puţin o data-n în viaţă. Aşa vorbeaţi cu cel care vă împrumuta? Eu cred că nu. În astfel de situaţii cauţi să te justifici pentru faptul că ai ajuns în aşa hal şi vii cu nişte motive: copiii mănâncă mult, fufa-i cam tânără şi foarte cheltuitoare iar tu ai leafă după buget, ceva… Spui ceva. Îi mulţumeşti respectivului şi-i promiţi că îi dai banii înapoi cât poţi de repede, îi transmiţi sărutări de mîini doamnei, sănătate la copii etc. Aşa era pe vremea mea. Unde mai puneţi că domnul Oprescu depune declaraţii de avere anual şi trebuie să justifice fiecare sumă de bani pe care o primeşte sau pe care o dă cu împrumut. Deci, avea nevoie de o chitanţă . Apropo, de ce nu a întocmit o chitanţă? Era salvat. Uite, bre, chitanţa!, îi spunea procurorului. Cine îţi dă cu împrumut 25 000 de euro fără un act doveditor? Că tu poate crăpi mâine, cum mai recuperează banii de la familie? Pe cuvât de onoare?

În cazul domnului Oprescu, o discuţie lămuritoare +chitanţa erau obligatorii, mai ales că bănuia sau ştia că este urmărit de DNA. Mulţi colaboratori i-au fost arestaţi pentru şpagă, motiv pentru care de aşteptat să vină poştaşul şi la poarta sa… Măcar să încerce… Şi dânsul ce face? Mulţumesc! Atât? La valoarea şi la pregătirea matale cam puţin.

Cum ar fi fost dacă respectivul îi dădea banii şi S.Oprescu începea să vorbească despre împrumut? Erau două variante: 1) poştaşul se enerva şi o dădea în concrete (Ce-ai tataie,  este şpagă nu împrumut) iar el se prindea şi-l scotea în şuturi din casă sau 2) poştaşul se bâlbîia, lăsa banii şi pleca. Situaţie în care procurorul trebuia să-l roage să-i dea înapoi banii… Cu scuzele de rigoare.  Pun pariu că DNA-ul primea banii la pachet cu o conferinţă de presă.

Dar nu a fost aşa. De la Mogoşoaia, Mulţumesc  sună a şpagă, părerea mea. Cuvinte puţine să nu priceapă lumea.  Dar cine ştie? Poate că Mogoşoaia este o doamnă? În toată nebunia asta, nici nu m-ar mira să apară la brat cu Elodia, caz în care resetăm speţa.

Şi mai este ceva, faptul că a cerut bani cu împrumut, în prezenţa unor martori, nu exclude primirea şpăgii, ci demonstrează că avea nevoie de bani. Desigur, DNA-ul trebuie să dovedească luarea de mită prin probe, nu prin deducţii. Noi opinăm, ei nu au voie.

P.S. Nu ar fi exclus ca DNA-ul să-i aplice lui S.Oprescu procedeul Cocoş: îl arestează pe fiul acestuia şi doctorul va trece la maşina de scris.