Aşteptându-l pe … Claus. Santa Claus

În urmă cu 25 de ani, unii stăteam la coadă la alimentară (poreclită astăzi market), alţii la viză pentru emigrare şi mulţi, chiar foarte mulţi , la Securitate pentru delaţiuni.

În primii ani de după Revoluţie, ne-am aşezat tot la coadă: la Caritas, la SAFI, la Gerald, la FNI, la Patriarhie, să-l alegem pe Iliescu sau să-l scuipăm pe Coposu. Unii, mai cu orientare turistică, s-au aşezat la coadă la Bancorex; s-au dus cu valizele goale şi au plecat cu ele pline. În curând, mai săraci şi mai deştepţi, ne-am aşezat iar la coadă, de data asta pentru  a-i înjura pe Stoica, Cornelui Gerald, Cataramă, Vântu, Iliescu şi să-l conducem pe ultimul drum pe Coposu...  

De asemenea, am stat la coadă ca nu cumva Regele Mihai să intre în ţară; apoi, cum era civilizat, pentru a-i ura bun venit...

Mă mir şi astăzi că nu am stat la coadă ca să ne bată mineri mai uşor. Nu, din fericire. Ne-au bătut la rând, din păcate.

În ultimii ani, tot la coadă am stat: unii ca să ne plătim ratele la bancă sau taxele şi impozitele(avem calculatoare şi internet de mare viteză dar nouă ne place chitanţierul, acest multiplicator de cozi), alţii la DNA, ÎCCJ, Rahova, Jilava sau Poarta Albă, pentru că n-au plătit... Cum s-ar spune, plăteşti, nu plăteşti, există o coadă pentru fiecare.  Desigur, nu putem pune semnul egal între  cei de mai sus, vorba lui M. Geoană, contează şi de care parte a ... cozii te afli.

Astăzi suntem coada Europei. Cred că în curând ne creşte coadă...

La primul tur al alegerilor prezidenţiale, la Londra sau Paris, cum altfel?, românii au stat la coadă pentru a vota. Uitându-mă la ei, am realizat cât de ingenioşi suntem: am reuşit să exportăm coada...

Probabil că v-am plictisit repetând acest cuvânt, dar îmi este teamă că a început să ne placă şi nu mai avem nicio şansă.  În marile oraşe, cetăţenii au ieşit în stradă contra cozilor din diasporă, poate avem energie să ieşim în stradă şi contra cozilor din ţară.

Săptămâna viitoare, televiziunile de ştiri stau la coadă pentru a-i primi pe cei doi candidaţi...

Duminică merg la vot. Evident, o să stau la coadă. Dar votez cotra cozii, adică îmi anulez votul. Nişte multe milioane de astfel de voturi ar fi cel mai clar semnal că aşa nu se mai poate.  Batem pasul pe loc sau ne învârtim în cerc, tot aia. Vă schimbaţi sau plecaţi. Unii compatrioţi ar putea opina că mulţi politicieni sunt totuşi tineri. Da, stimabililor, dar nu aveţi impresia că s-au născut bătrâni?

Din punctul meu de vedere, printe cele mai evidente semne de civilizaţie se numără şi ...  lipsa cozii. Francezii, nemţii sau nordicii nu stau la coadă, de exemplu. Se mai prostesc din când în când la vreo promoţie, dar este o excepţie.  La Paris, francezii s-au mirat de coada românească de parcă văzuseră un dinozaur ... fără coadă. Şi este normal, într-o societate cu adevărat civilizată, cetăţenii nu au de ce să stea la coadă. Acolo unde lucrurile nu merg , apare, aţi ghicit, coada. Acolo unde vedeţi o coadă, să ştiţi că manager este un incompetent sau unul căruia nu-i pasă de voi.

Domnilor politicieni, de azi şi de ieri, treceţi în revistă cozile la care au stat românii în ultimii 25 de ani şi veţi vedea aportul vostru la civilizarea acestei naţii. Nu se vede? Ghinion... Pentru noi, nu pentru voi, oriunde vă aflaţi ( parlament, guvern, consilii judeţene, putere, opoziţie, arestul IGPR, Rahova, Jilava sau Poarta Albă).

În săptămâna mare a alegerilor, am o singură întrebare pentru cei doi candidaţi: Când estimaţi că în România nu se va mai sta la coadă? Inclusiv la Rahova, Jilava sau Poarta Albă. Nu în sensul că nu-i mai arestăm, ci că nu mai există atât de mulţi hoţi. Indiferent de răspuns, eu tot îmi anulez votul (pentru prima oară după Revoluţie), dar mi-ar face mare plăcere să constat, peste timp, că el, câştigătorul, a avut dreptate şi eu m-am înşelat.

Apropo de Claus. Spre deosebire de Klaus, el chiar o să vină, dacă v-au rămas ceva bani, după ce v-aţi plătit taxele, impozitele, ratele la bănci, facturile la gaze, apă, energie, canalizare, meditaţiile copiilor, contribuţia la fondul clasei , medicamentele părinţilor şi bunicilor sau  şpaga pentru orice.

P.S. Acum mult timp în urmă, Ion Iliescu a pus o întrebare grea cât un sfert de secol: Ce-ar fi fost ei , dacă nu aş fi fost eu? Chiar aşa, ce-ar fi fost?

James B(L)OND

Unul dintre candidaţii la prezidenţiale a fost  ofiţer sub acoperire, ne spune domnul Preşedinte.

După fuga lui Pacepa din România, ofiţerii acoperiţi-descoperiţi de pretutindeni au fost retraşi la vatră, de se umpluse Baroul cu avocaţi repatriaţi;  veneau în valuri, parcă se spărsese Facultatea de Drept, conform spuselor doamei avocat Paula Iacob.  Este de presupus că TAROM-ul avea legătură cu viiturile de avocaţi,  chiar ar fi interesant de aflat câte curse suplimentare a efectuat  companie pe anumite rute.  De asemenea, ar fi interesant de aflat câte suedeze de pe mapamond au rămas neconsolate, pentru că soţii lor, români ca brazii cunoscuţi la Mamaia, în anii de „deschidere”, au plecat să cumpere pâine şi nu s-au mai întors...

Declaraţiile lui T. Băsescu ar terbui să fie o alarmă pentru Servicii şi chiar să producă efecte ca cele de mai sus. Preşedintele T.Băsescu vorbeste despre un ofiţer sub acoperire în condiţiile în care funcţia nu-i permite să aibă acces la asemenea informaţii. Fără să fiu familiarizat cu funcţionarea acestor servicii, mă gândesc la faptul că  sistemul este vulnerabil şi se impun măsuri. Mai ales că facem parte dintr-o alianţă militară importantă, NATO.

În atare condiţii, astăzi, aflată la o vârstă onorabilă, doamna Paula Iacob s-ar putea să trăiască a doua tinereţe, cu menţiunea că acum o să-i recunoască pe mulţi colegi nou intraţi  în Barou : taximetristul din Bora-Bora, camerista vorbăreaţă de la Burj Al Arab sau maseurul din Bangkok. Sperăm ca stimamila doamnă să nu se sperie prea tare, crezând că în loc să se ducă la Tribunal a plecat în vacanţă cu asistentul.  

Având în vedere faptul că domnul preşedinte nu a precizat dacă vorbeşte despre un acoperit de la SIE sau SRI, s-ar putea  ca peste timp să povestim şi noi întâmplări uluitoare din această campanie prezidenţială: într-o zi m-am dus la serviciu şi nu mai era nimeni, de-am crezut că este duminică, de exemplu. Şi nu este glumă, o grevă a acopriţilor nu este de neglijat, prima din istoria serviciilor secrete, doar suntem o ţară unicat, alţii ca noi în lume nu-s... Mă gândesc la faptul că nu este o fericire să te culci James BOND şi să trezeşti James B(L)OND  din Sibiu, Uliţa Mare, casele  cu felinar...  Şi asta graţie Comandantului Suprem.

Am spus James B(L)OND din Sibiu pentru că eu cred că domnul preşedinte s-a referit la candidatul ACL, K. W.  Iohannis.  Ceilalţi candidaţi au ocupat diverse poziţii în Republică de-a luncul timpului şi au fost verificaţi de Servicii. K.W. Iohannis este singurul candidat care contează şi care nu se află în această situaţie. Dacă se va dovedi că este vorba despre altcineva, atunci lovitura dată Serviciilor va fi devastatoare.  Nu înţeleg cum va dovedi domnul preşedinte veridicitatea dezvăluirilor. A ţinut să ne menţioneze faptul că Serviciile nu au voie să confirme sau să infirme...  Suntem într-un cerc vicios iar instituţiile statului trebuie să găsească o ieşire legală, civilizată.

A mai spus domnul preşedinte că un ziarist important controlează deciziile luate pe procurori.  Dacă ştie şi nu reclamă, nu este tăinuire?

S-a autosesizat CSM-ul, aşteptăm Parlamentul României.  Există o întrebare la care trebuie să se răspundă rapid: Cum este posibil ca un cetăţean, fie el şi preşedinte, să cunoască lista ofiţerilor sub acoperire, în condiţiile în care nici măcar şefii Serviciilor nu o cunosc?  Aici nu este vorba  despre securişti care fac poliţie politică, ci depre nişte cetăţeni care, cel puţin teoretic, sunt plătiţi pentru a urmări interesele României, în interior şi în exterior. 

Dreptate a la Piso?

Despre erori judiciare, dreptate şi exces s-a vorbit/scris mult de-a lungul timpului şi subiectul rămâne deschis. Redau mai jos un exemplu de aşa nu.

În baza probelor furnizate de către acuzare, preotul Piso condamnă un cetăţean la moarte, pentru săvârşirea unui omor. În momentul în care condamnatul este adus în piaţa publică pentru a fi executat, îşi face apariţia cetăţeanul pe care toţi îl credeau asasinat. Centurionul suspendă executarea şi merge la Piso pentru a-l informa. Ce credeţi că face Piso? Îi condamnă pe toţi trei la moarte: pe primul pentru că exista o sentinţă capitală pronunţată împotriva sa, pe centurion pentru că nu a executat ordinul şi pe presupusa victimă pentru că a fost cauza morţii a doi oameni nevinovaţi... După ce a pronunţat această triplă sentinţă, Piso a exclamat: Fiat justiţia, ruat coelum! (Să se facă dreptate, prăbuşească-se cerul!). Seneca.

Tocmai s-a încheiat procesul secolului din România şi dezbaterile sunt în toi, vor contiua multă vreme, pentru că probatoriul nu este convingător. Spun asta pentru că, deşi este clar că organizatorii privatizării au făptuit (publicarea anunţului de privatizare într-un ziar cu tiraj redus, nu în Monitorul Oficial, şi subevaluarea acţiunilor), nu înţeleg cum a fost probată vinovăţia lui D.Voiculescu. Care este legătura dintre el şi infractori? Faptul că mulţi dintre ei erau membrii PC şi domnia sa a fost câştigătorul licitaţiei? Asta-i doar o presupunere, în opinia mea. Apelând la imaginaţie, putem lansa şi alte presupuneri.

Aştept motivarea judecătorilor pentru a mă dumiri cu privile la ce, când, cui a dat/promis D.Voiculescu pentru a inlfuenţa procedura privatizării I.C.A.

O fi  Voiculescu omul rău, securistul profitor etc, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să beneficieze de un proces corect.

Ni se spune că nu trebuie să comentăm sentinţele pronunţate de judecători ... De ce? Somnul naţiunii naşte monştri şi în justiţie. Şi dacă  vom ajunge să fim judecaţi de către Piso, o să apucăm să spunem doar Aleluia.