Aşteptându-l pe … Claus. Santa Claus

În urmă cu 25 de ani, unii stăteam la coadă la alimentară (poreclită astăzi market), alţii la viză pentru emigrare şi mulţi, chiar foarte mulţi , la Securitate pentru delaţiuni.

În primii ani de după Revoluţie, ne-am aşezat tot la coadă: la Caritas, la SAFI, la Gerald, la FNI, la Patriarhie, să-l alegem pe Iliescu sau să-l scuipăm pe Coposu. Unii, mai cu orientare turistică, s-au aşezat la coadă la Bancorex; s-au dus cu valizele goale şi au plecat cu ele pline. În curând, mai săraci şi mai deştepţi, ne-am aşezat iar la coadă, de data asta pentru  a-i înjura pe Stoica, Cornelui Gerald, Cataramă, Vântu, Iliescu şi să-l conducem pe ultimul drum pe Coposu...  

De asemenea, am stat la coadă ca nu cumva Regele Mihai să intre în ţară; apoi, cum era civilizat, pentru a-i ura bun venit...

Mă mir şi astăzi că nu am stat la coadă ca să ne bată mineri mai uşor. Nu, din fericire. Ne-au bătut la rând, din păcate.

În ultimii ani, tot la coadă am stat: unii ca să ne plătim ratele la bancă sau taxele şi impozitele(avem calculatoare şi internet de mare viteză dar nouă ne place chitanţierul, acest multiplicator de cozi), alţii la DNA, ÎCCJ, Rahova, Jilava sau Poarta Albă, pentru că n-au plătit... Cum s-ar spune, plăteşti, nu plăteşti, există o coadă pentru fiecare.  Desigur, nu putem pune semnul egal între  cei de mai sus, vorba lui M. Geoană, contează şi de care parte a ... cozii te afli.

Astăzi suntem coada Europei. Cred că în curând ne creşte coadă...

La primul tur al alegerilor prezidenţiale, la Londra sau Paris, cum altfel?, românii au stat la coadă pentru a vota. Uitându-mă la ei, am realizat cât de ingenioşi suntem: am reuşit să exportăm coada...

Probabil că v-am plictisit repetând acest cuvânt, dar îmi este teamă că a început să ne placă şi nu mai avem nicio şansă.  În marile oraşe, cetăţenii au ieşit în stradă contra cozilor din diasporă, poate avem energie să ieşim în stradă şi contra cozilor din ţară.

Săptămâna viitoare, televiziunile de ştiri stau la coadă pentru a-i primi pe cei doi candidaţi...

Duminică merg la vot. Evident, o să stau la coadă. Dar votez cotra cozii, adică îmi anulez votul. Nişte multe milioane de astfel de voturi ar fi cel mai clar semnal că aşa nu se mai poate.  Batem pasul pe loc sau ne învârtim în cerc, tot aia. Vă schimbaţi sau plecaţi. Unii compatrioţi ar putea opina că mulţi politicieni sunt totuşi tineri. Da, stimabililor, dar nu aveţi impresia că s-au născut bătrâni?

Din punctul meu de vedere, printe cele mai evidente semne de civilizaţie se numără şi ...  lipsa cozii. Francezii, nemţii sau nordicii nu stau la coadă, de exemplu. Se mai prostesc din când în când la vreo promoţie, dar este o excepţie.  La Paris, francezii s-au mirat de coada românească de parcă văzuseră un dinozaur ... fără coadă. Şi este normal, într-o societate cu adevărat civilizată, cetăţenii nu au de ce să stea la coadă. Acolo unde lucrurile nu merg , apare, aţi ghicit, coada. Acolo unde vedeţi o coadă, să ştiţi că manager este un incompetent sau unul căruia nu-i pasă de voi.

Domnilor politicieni, de azi şi de ieri, treceţi în revistă cozile la care au stat românii în ultimii 25 de ani şi veţi vedea aportul vostru la civilizarea acestei naţii. Nu se vede? Ghinion... Pentru noi, nu pentru voi, oriunde vă aflaţi ( parlament, guvern, consilii judeţene, putere, opoziţie, arestul IGPR, Rahova, Jilava sau Poarta Albă).

În săptămâna mare a alegerilor, am o singură întrebare pentru cei doi candidaţi: Când estimaţi că în România nu se va mai sta la coadă? Inclusiv la Rahova, Jilava sau Poarta Albă. Nu în sensul că nu-i mai arestăm, ci că nu mai există atât de mulţi hoţi. Indiferent de răspuns, eu tot îmi anulez votul (pentru prima oară după Revoluţie), dar mi-ar face mare plăcere să constat, peste timp, că el, câştigătorul, a avut dreptate şi eu m-am înşelat.

Apropo de Claus. Spre deosebire de Klaus, el chiar o să vină, dacă v-au rămas ceva bani, după ce v-aţi plătit taxele, impozitele, ratele la bănci, facturile la gaze, apă, energie, canalizare, meditaţiile copiilor, contribuţia la fondul clasei , medicamentele părinţilor şi bunicilor sau  şpaga pentru orice.

P.S. Acum mult timp în urmă, Ion Iliescu a pus o întrebare grea cât un sfert de secol: Ce-ar fi fost ei , dacă nu aş fi fost eu? Chiar aşa, ce-ar fi fost?