Femeia cu mustaţă şi Eurovisionul fără obraz

Din păcate şi de neînţeles, încet, încet, Eurovisionul devine o paradă gay. În cheia asta am înţeles eu „prestaţia” ... Conchitei Wurst (ea/el, nu am înţeles ce este) . A venit la Eurovision pentru a defila, muzica a fost doar pretextul.  Din punctul meu de vedere, o ruşine pe obrazul organizatorilor. Să ne înţelegem, respect dreptul la viaţă intimă al oricărui cetăţean, în limitele moralităţii;  nu am nimic împotriva homosexualilor, transexualilor, androizilor şi ce-or mai fi, fiecare face ce doreşte în garajul său, dar nu sunt de acord cu paradele anormalităţii, nu sunt de acord cu abuzurile.  Ceea ce s-a întâmplat la Eurovision a fost, în opinia mea, un abuz de drept.  

În timp ce urmăream “numărul” Conchitei din garajul public de la Copenhaga, în minte mi-au venit versurile cântecului “Vând fân”, made  Cassa Loco, din care citez mai jos o parte din refren (cea referitoare la femeia cu mustaţă):

Fanul se usca mai bine pe soba
Iarba uscata e exportata
Abia astept sa ma intorc din armata
Beau tuica la plic ma arde gurmazul
La chisineu au taiat iarasi gazul
Tin cartofii ascunsi intr-o plasa
Nevasta-mea e o mancacioasa
Idealul meu in viata e femeia cu mustata
Zeci de batrani se plimba prin piata
Sunt un jupan, jefuiesc un batran
Mai am de vandut dïn el un plaman. 

Să mai spună cineva că cei de la Cassa Loco nu au fost un fel de Mama Omida ai muzicii mondiale…  Bine, cei de la Cassa Loco, în cântecul cu pricina, făceau vorbire şi despre “femeia cu bot de merţan”…  Dar nu trebuie să disperăm, mai este Eurovision şi la anul…  

Încă o dată, Copenhaga, RUŞINE!