Hienele cu pedigree

Hienele cu pedigree

În Bucureştiul anului 2013, capitală europeană,  un copil, Ionuţ,  este efectiv mâncat de câinii maidanezi, nişte fiare devenite prin forţa împrejurărilor stăpâne peste domeniul public. Luat pe sus de furia cetăţenilor întârziaţi, Parlamentul României votează în pas de defilare legea care prevede eutanasierea cîinilor fără stăpân, spre disperarea aşa-zişilor iubitori de animale (nişte ipocriţi caraghioşi, în fond) şi a ONG-urilor devoratoare de bani publici pentru bunăstarea lor.

Nici nu se aşezase bine pământul pe sicriul lui Ionuţ că familia sa a început să fie bombardată cu fel de fel de întrebări cel puţin inoportune ( să nu spun veninoase, manipulatoare): veţi cere daune?, câti bani veţi cere?, daţi în judecată Primăria  Capitalei?, etc.  Doar, doar vor smulge un răspuns cu care apoi să-i demoleze… Familia Anghel, deşi distrusă de pierderea suferită, s-a ţinut departe de astfel de provocări. Şi dacă de la bieţii oameni nu s-au putut scoate răspunsuri compromiţătoare, în întâmpinarea hienelor a ieşit Primăria Capitalei cu o ştire care, într-o lume normală, se potriveşte cu situaţia ca nuca-n perete: Firmele familiei Anghel au avut contracte cu Primăria Capitalei, contracte pe care le-a reziliat Oprescu… ŞI CARE-I PROBLEMA?  Despre asta era vorba? Îşi poate imagina cineva că oamenii ăştia şi-au trimis copilul la moarte pentru ca să-l compromită pe Oprescu???!!!...  Pentru că şansele sale de a ajunge preşedintele României au fost reduse sub nivelul mării, doctorul Oprescu se pretează la o aşa mârşăvie? Da, se pretează… După ce a lăcrimat electoral în conferinţa de presă ( Am trei nepoţi, doamnă…), s-a dus la primărie şi le-a ordonat subalternilor să-i găsească fapte compromiţătoare despre familia Anghel… Eu aşa înţeleg. S-a vrut anularea unei drame prin nişte nimicuri colaterale. Dacă cineva merge la Primăria Capitalei şi cere un contract derulat acum câţiva ani, primeşte răspunsul peste 30 de zile. În cazul familiei Anghel nici nu s-a pus întrebarea şi a venit răspunsul… O mizerie care, din fericire, nu a produs prejudiciile de imagine estimate şi sperate de furnizori.

Dar hienele nu renunţă uşor la pradă. O postare pe facebook a doamnei Anghel în care aceasta îşi exprima speranţa că fiul său ar putea fi declarat martir, în paralele cu un zvon conform căruia familia Anghel urmează să se constituie ca parte civilă cu o sumă considerabilă, le-a aprins imaginaţia hienelor carpato-danubiene-pontice. Prima pe listă, Oana Pellea… Fiica celebrului său tată. Citiţi mai jos mesajul ei postat tot pe facebook :

Eu, pana azi, stiam ca doliul e doliu.
Ca interesul e interes.
Ca bun simt e bun simt
si
Penibilul penibil !

Eu stiam ca parintii si bunicii nu pot decat sa si planga copii sau nepotii.
Sa si asume partea lor de VINA!
Sa ceara dreptate si nu recompensa sau razbunare.
Sa ceara solutii, ca drama traita de ei sa nu se mai repete
Solutii!
Si nici o SOLUTIE nu poate include termenul de ucidere!

Aflu ca exista recompensa pentru moarte.
...ca si cand banii pot recompensa.
Ca si cand razbunarea, indreptata gresit, poate alina o MOARTE.

ps.
mai jos din dex , definitia corecta a martirajului.

Martirii Reali ai Romaniei nu si au cerut NIciodata dreptul de a fi recunoscuti ca martiri!
Pentru ca Adevarul nu urla Recompensa si nici Razbunare!

Dumnezeu sa l odihneasca pe Ionut si sa i ierte pe parintii si bunicii lui!".

Din păcate, mesajul veninos al acestei cucoane a atins coarda sensibilă (slabă, mai précis) a cititorilor, pedigriul său dându-i forţă şi greutate. Întrebaţi-vă cunoştinţele ce părere au despre această opinie şi o să constataţi cu stupoare că 3 din 4 sunt de acord cu ea. Eu am făcut acest exerciţiu.

În opinia mea, daunele morale nu înseamnă recompensă sau răzbunare.  Sunt datorii ale celor care au provocat suferinţa prin neglijenţă sau intenţie. Compensaţiile materiale sunt destinate să aline durerea şi trauma produsă de anumite evenimente sau incidente. Să susţină faptul că în speţa de faţă daunele morale reprezintă contravaloarea vieţii lui Ionuţ sau un profit în bugetul familiei Anghel sunt nişte ticăloşii de care nu o credeam în stare pe Oana Pellea. Din păcate, mulţi gândesc asemeni ei. În lumea civilizată spre care tindem,  daunele morale în astfel de cazuri sunt de ordinul milioanelor de euro sau de dolari. Şi nimeni nu este scandalizat…Eu sper ca judecătorii care vor fi investiţi cu judecarea acestui caz să acorde daune morale fără precedent în practica judecătorească din ţara nostră. Ar fi un precedent binevenit pentru justiţia din România. Dar pentru a fi acordate, daunele trebuiesc cerute. Asta-i misiunea avocaţilor familiei Anghel.

Cu privire la dorinţa doamnei Anghel ca fiul său să devină martir, consider că cei în drept să decidă îi pot refuza cererea, dar cu decenţă. Nu poţi supune o persoană aflată în situaţia domniei sale unei judecăţi aspre. Aşa cum a procedat Oana Pellea. Mă surprinde faptul că Patriarhia s-a antepronunţat, neprimind o solicitare în acest sens. A fost doar un gând al unei mame pe o pagină de facebook. Eu ştiam că pe facebook ne urmăresc serviciile şi spărgătorii de case…  În cazul de faţă, unde ar trebui să-l încadrăm pe Prea Fericit?