Unde dai şi unde crapă. Premier sau comisar?

După nenorocirea de la Colectiv, am rezonat cu revolta străzii, crezând că furia oamenilor va fi un duş rece pentru o clasă politică anchilozată în dispute mărunte şi mânată în luptă doar de interese meschine.

  Nu pot să neg faptul că aveam în minte nişte întrebări fără răspuns cu privire la Tinerii Frumoşi şi Liberi (TFL):

-          De ce nu au ieşit în stradă şi atunci când au murit nişte bebeluşi la Maternitatea Giuleşti? Mai ales că nenorocirea respectivă era rezultatul unei reforme criminale în Sănătate, a Guvernului de la acea dată.

-          De ce nu au fost scandalizaţi de tăierile de salarii din 2010, în condiţiile în care până şi FMI-ul a simţit nevoia să ia distanţă şi să arate cu degetul acuzator către Guvernul României.

-          De ce Uniţi Salvăm Roşia Montană şi, tot uniţi, ne opunem exploatării gazelor de şist,  dar nu mai suntem uniţi atunci când este vorba despre exploatarea fără milă a pădurilor României?  De ce-i preocupă doar subsolul? Solul nu este important?

-          De ce atunci când Occidentul a sfidat votul a 7,4 milioane de cetăţeni, nu s-au simţit călcaţi în picioare?

Mi-am spus că, probabil, acum s-a umplut paharul şi oricum este mai bine mai târziu decât niciodată. Noi oricum suntem nişte întârziaţi. Dar când Piaţa a cerut guvern de tehnocraţi, am avut sentimentul că TFL-ul a fost înlocuit cu nişte omuleţi verzi. Dacă TFL-ul a existat vreodată... Guvern de tehnocraţi, în opinia mea, înseamnă anularea democraţiei. Partidele nu-şi mai asumă politic ceva.

Desigur, unii mai înfiebântaţi vor spune că nu este aşa, că Parlamentul va cenzura noul guvern prin vot şi că, astfel, principiile democraţiei vor fi respectate. Aşa să fie? Eu mă îndoiesc de faptul că noi vom şti cine, ce a votat, în anul care urmează. Şi am în vedere votul exprimat în Comisia juridică, atunci când s-a pus problema arestării Elenei Udrea... Mai ţineţi minte? Nici astăzi nu ştim cine a votat pro sau contra. S-au porcăit la televizor , că voi, nu noi, şi a rămas cum au stabilit. În speţa amintită au fost implicaţi vreo 15 parlamentari, imaginaţi-vă cum va fi cu 500. O să fie cum am spus eu, iar la anul nu vom şti pe cine să votăm. Legea bugetului  va fi prima probă de vot neasumat, în sensul că va fi votată de o majoritate şi va fi criticată tot de o majoritate. Matematic nu se poate?  Nici matematica nu mai este ce a fost, o să vedem. Mai ales că despre Legea bugetului era vorba.

În încheiere, nu pot să nu remarc faptul că revolta străzii a reuşit să dea jos un premier şi să aducă în locul lui un comisar. Să trăiţi bine!

Incredibil! Traian Băsescu se pregăteşte să candideze la funcţia de primar general al Capitalei...  În mandatele trecute  a retrocedat până şi Parcul Bordei. Nu poţi trece peste această ştire fără să te întrebi ce mai urmează?

Cu ceva timp în urmă, Traian Băsescu şi-a exprimat regretul că nu l-a executat silit pe Mucur Civică, vizat fiind aragazul acestuia.

Traian Băsescu şi restitutio in integrum

În vremuri vechi, prin 2003,

Ai restituit Parcul Bordei,

Azi, mai săraci fiind, la o adică,

O să restitui şi aragazul lui Ciuvică?

Soljeniţîn roman nu are cetăţenie română

După  25 de ani democraţie, România nu a reuşit să-l repună pe Paul Goma în drepturile de cetăţean român, prin emiterea de acte de identitate.  Acesta şi-a predat actele de identitate româneşti Oficiului Francez pentru Refugiaţi, în anul 1977. Este de reţinut faptul că acesta a refuzat cetăţenia franceză, în anul 1980, dar nu şi pe cea moldoveană (2013).

În data de 2 octombrie, Paul Goma a împlinit 80 de ani, iar primirea paşaportului românesc ar fi ar fi fost o surpriză apreciată, chiar dacă a trecut atât de mult timp. De reţinut că atunci când a primit cetăţenia moldoveană,  acesta a mers în Republica Moldova. Fără escală în România…

Cu câţi Paul Goma se poate mândri România?

A fost mult mai uşor pentru K.W. Iohannis, preşedintele României, să trimită o coroană de flori la căpătîiul lui Vadim Tudor decât un paşaport pentru Paul Goma. Sau doar o felicitare şi o invitaţie.

Onor celor de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc şi ziarului Adevărul care nu l-au uitat.

  Într-o ţară de anticomunişti care au rezistat prin cultură, haideţi să vedem cum a rezistat Paul Goma, cel care, în anul 1977, îi cerea lui N.Ceauşescu să se solidarizeze cu cehoslovacii , Charta 77, printr-o scrisoare care începea cu Domnule Ceauşescu ... Printre altele, acesta făcea şi o mărturisire: În România, doi inşi nu se tem de Securitate: Domnia Vostră şi cu mine. Este inutil să mai spun că Paul Goma cunoştea foarte bine Securitate, făcuse cunoştinţă cu ea încă din copilărie.

v  Paul Goma s-a născut în data de 2 octombrie 1935, Orhei, Basarabia. În anul 1941, tatăl său este deportat în Siberia iar el împreună cu mama sa fug în România. Familia se reuneşte în anul 1948, iar în 1949 se stabileşte în satul Buia, Târnava Mare.

v  În anul 1949, părinţii săi sunt reţinuţi de Securitate şi închişi la Mediaşi. Copilul Paul Goma, avea 13 ani,  pleacă să-şi caute părinţii, perioadă în care doarme prin gări dar şi pe treptele Securităţii. În fond, securiştii îl lăsase fără părinţi. În acelaşi an, aceştia sunt eliberaţi.

v  În 1952 (era elev clasa a X-a), este reţinut de Securitate pentru 8 zile: vorbise despre partizani şi avea un jurnal intim codificat.

v  În 1953 (era elev clasa a XI-a), a fost exmatriculat din toate şcolile din România. Se înscrie cu greu la Liceul Negru Vodă din Făgăraş.

v  În 1956 (era student anul II la Facultatea de Filologie la Universitatea Bucureşti), este arestat de la Universitate, pentru fiţuici duşmănoase.

v  Îm martie 1957, este condamnat la 2 ani de închisoarecorecţională. Urmează Jilava şi Gherla. După cei doi ani de închisoare este trimis cu domiciliu forţat în Bărăgan, la Lăteşti.

v  În anul 1963, acesta redevine student. Avea doar 30 de ani.

v  Începând cu anul 1966, Paul Goma devine un scriitor prolific.

v  În anul 1968, după invazia din Cehoslovacia, Goma intră în Partidul Comunist Român...

v  În anul 1971, acesta este dat afară din PCR şi interzis ca scriitor. Publicase un roman în limba germană, în RFG.

v  În anul 1977, după solidarizarea cu Charta 77 a cehoslovacilor, este arestat şi închis la Rahova.  Nu a fost condamnat pentru că Ceauşescu ţinea la imaginea sa şi nu a dorit să scandalizeze comunitatea internaţională. 

v  Pe 20 noiembrie 1977, Paul Goma, împreună cu soţia şi copilul, pleacă în exil la Paris. Scăpăm de tine, scapi şi tu de noi, aşa i-au zis securiştii.

Acuzaţia de antisemitism din 2005 l-a înstrăinat şi mai mult de ţară, a fost picătura care a umplut paharul, soţia fiind evreică. Dar şi copilul, pe linie maternă.  Personal, nu cred că în Săptămâna Roşie şi Jurnalele sale, Paul Goma produce ziceri antisemite (antievreieşti). Este adevărat că el scrie despre nişte fapte incriminatoare săvârşite de către evrei asupra românilor,  în perioada 28 iunie-3 iulie 1940, care ar fi determinat reacţia criminală a lui Antonescu, dar nu omite să vorbească despre crimele inadmisibile şi condamnabile ale conaţionalilor săi. În aceste condiţii, nu cred că putem vorbi despre negarea Holocaustului. El a existat şi Paul Goma nu l-a negat. Iar dacă au existat nişte fapte, de ce să le trecem cu vederea? În fond, nu-i nimeni drac şi nimeni sfânt, vorba poetului .

Este de remarcat zelul cu care a fost condamnat Paul Goma, atât  în comunism cât şi după... Se pare că a deranjat enorm prin faptul că nu a iertat pe nimeni. Este incapabil de iertare.

Închei prin a spune încă o dată că este dezonorant pentru România ca Paul Goma să rămână doar cetăţean moldovean, la 25 de ani de la  căderea comunismului. 

P.S. Emil Cioran a murit departe de ţară, ar fi prea mult să se întâmple aşa ceva şi cu Paul Goma.