duminică, 20 iulie 2014

Iohannis - evanghelistul


Biroul Permanent al PNL decide mîine candidatul liberal (şi al Dreptei) pentru alegerile prezidenţiale din toamnă. Având în vedere faptul că este un vot politic  extrem de important pentru viitorul apropiat al Dreptei (să ne scutească cu sondajele de opinie), sperăm ca votul să nu fie secret. Nu de alta, dar să afle şi liberalii de rând+simpatizanţii care sunt decidenţii care au ales o variantă sau alta. Spun asta pentru că, în opinia mea, în cazul unui eşec, trebuie să răspundă politic nu numai candidatul dar şi cei care l-au desemnat. Aşa-i corect.

Cu privire la cei doi candidaţi ai liberalilor/Dreptei, fără să fiu liberal, fac parte dintre ce care cred că doar Crin Antonescu are şanse reale, dar nu foarte mari, în confruntarea cu candidatul Stângii, oricare ar fi el. Iohannis este o pradă uşoară pentru propaganda Stângii, din două motive:

1.       Averea imobiliară acumulată în timp ce a prestat doar ca bugetar. Nu spun că a furat sau înşelat pentru a dobândi acele imobile, dar este extrem de greu să explici un asemenea succes, în condiţiile în care alegătorii tăi, trăitori în aceeaşi ţară, au ajuns sclavii băncilor pentru mai puţin. Noi nu avem o clasă mijlocie importantă care, în mod normal, ar fi insensibilă la asemenea mize. Graţie politicilor practicate de clasa politică românească în ultimii 25 de ani,  pauperitatea este regula.
2.       Religia. Iohannis este evanghelist într-o ţară care nu a depăşit feudalismul timpuriu al creştinismului. La noi se face rând de un km pentru puparea moaştelor la Patriarhie, ÎN BUCUREŞTI. Nu la Poplaca... Să spui că eşti evanghelist/pocăit în România este mai grav decât să te declari musulman. În sudul României, din câte ştiu şi în Moldova, pocăiţii sunt înmormântaţi la marginea cimitirului, ca sinucigaşii. Despre ce vorbim? Este pregătit Iohannis să înfrunte Biserica Ortodoxă Română? Cel mai dur şi organizat adversar. Crede cineva că Daniel nu va declanşa Războiul Sfânt? Pot să-i spun PF doar dacă acronimul are înţelesul de  persoană fizică. Scuze, dar gradul de îndobitocire la care şi-a adus enoriaşii mă sileşte să fac asta. La confruntarea finală, Victor Ponta o să meargă mai relaxat decât la întâlnirea cu Băsescu. Parcă şi aud întrebarea finală din ultima confruntare televizată dintre Victor Ponta şi K.Iohannis: Domnule Iohannis, dumneavoastră vă închinaţi?, lăsând tacticos ochelarii pe pupitru... Şi s-a terminat! Dacă este adevărat că evangheliştii nu se închină (cum ştiu eu). N-au icoane, nu pupă moaşte...
Oricum, în confruntarea finală, ultima întrebare a lui V. Ponta o să fie despre religie şi nici nu va mai conta cum a prestat până în acel moment.

Americanilor le-au trebuit vreo 200 de ani de democraţie ca să aleagă un preşedinte negru, ce vă face să credeţi că României îi trebuie mai puţin pentru a alege un preşedinte pocăit?

Eu nu spun că Iohannis nu ar fi bun de preşedinte pentru că este pocăit, dar în România anului 2014, în condiţiile de mai sus,  candidatura sa este o glumă. Numai cine a copilărit pe Calea Victoriei şi nu a cunoscut România profundă poate susţine contrariul.  Sau Delegaţia Permanentă a PNL pe care o suspectez că este pe cale să săvârşească o ticăloşie. O ticăloşie de care va profita Ludovic Orban: dacă Iohannis ajunge preşedinte, funcţia  de preşedinte PNL rămâne vacantă; dacă Ioannis nu ajunge preşedinte, funcţia de preşedinte PNL rămâne SIGUR vacantă... Îl vor ejecta ca pe o măsea stricată. Iar Ludovic Orban este cel mai bine plasat candidat la şefia PNL, dacă aceasta rămâne vacantă. De aceea consider că votul din Delegaţia Permanentă trebuie să fie la vedere, în caz de eşec trebuie să plătească TOŢI. Nu doar Iohannis.

O victorie a lui Iohannis la alegerile prezidenţiale ar marca schimbarea la faţă a României, aşa cum nici Cioran nu a gândit. Dar nu cred că trăim acele vremuri.

P.S. În cazul în care Iohannis, evanghelistul, ajunge candidatul Dreptei la prezidenţiale, o să fie o desfătare să urmărim emisiunile domnului Gâdea la A3, evanghelist şi domnia sa... J





sâmbătă, 14 iunie 2014

Averile Nibelungilor


Alegerile prezidenţiale din toamnă se anunţă a fi extrem de dificile pentru partidele politice. Se pare că nimeni nu mai are curajul să-şi nominalizeze prezidenţiabilul până în buza alegerilor. Ultima încercare a Dreptei se anunţă a fi un fiasco.  Iohannis, prinţul german din dramoleta electorală românească, este acuzat că s-a dedulcit la casele nibelungilor din Sibiu, devenind moştenitorul oraşului . Nu ştiu dacă a comis vreo ilegalitate, dar este greu să le explici românilor că tu, un bugetar, ai reuşit dintr-un salariu (mă rog, două salarii cu soţia) să cumperi 6 case într-un oraş ca Sibiul, în timp ce alegătorii tăi, în mare parte salariaţi, au ajuns  sclavii băncilor, încercând să cumpere o singură casă.   A încercat şi Adrian Năstase să explice, nu a reuşit. Şi Adrian Năstase avea 6 viteze atunci când vorbea.  În cazul acestuia trebuie menţionat faptul că, deşi avea 4 case, nu evacuase pe nimeni în stradă. Le cumpărase/construise dintr-o avere moştenită de la nibelunga  de mătuşi-sa . Cică...  

În aceste condiţii, pe Iohannis, prinţul de Sibiu , nu-l mai salvează nici mantia fermecată de la evacuarea din funcţia de prezidenţiabil al Dreptei.

Dacă ţinem cont de faptul că suntem în ţara în care se ajunge la doctor doar după ce dau greş moaştele Sfintei Parascheva, putem spune că cei doi oameni politici au fost ajunşi de blestemul nibelungilor...  

vineri, 6 iunie 2014

Unirea Dreptei se propteşte în doctrine. De-a lungul timpului, politicienii, nu...

Unirea Dreptei se pare că se potihni în docrine. Cică liberalii nu sunt compatibili cu popularii. O spuse răspicat Călin Popescu Tăriceanu , în emisiunea domnului Ciutacu de la RTV... Pe fond, corect. Dar în altă ţară. Dacă ai fi un străin care a ajuns ieri în România şi ai vrea să descifrezi doctrinele  din sfânta ţărişoară, după măsurile luate de guvernele dâmboviţene în ultimii  12 ani, ai trage concluzia că politicieni români spun/fac  lucruri trăsnite, la ore de maximă audienţă. 

Dar haideţi să vedem ce-ar constata un străin, analizând guvernările ultimilor 12 ani...

1.       Guvernul Adrian Năstase. Accelerează privatizărea (Sidex, Banca Agicolă, Alro, Republica, RAFO, Rodiped, PETROM) şi înregistrează creştere economică în fiecare an: 2001, 5,7%; 2002, 5,1%; 2003, 5,2%; 2004, 8,4%. Pensii mici, salariul minim pe economie, aşişderea. Este redus aparatul bugetar şi apar băieţii deştepţi...  Ăştia au fost de dreapa, sigur, sigur... ar concluziona străinul nostru.
2.       Guvernul Călin Popescu Tăriceanu. În patru ani dublează pensiile, măreşte aparatul bugetar şi creşte deficitul bugetar. Ăştia au fost de stânga, spune străinul nostru, fără să clipească.
3.       Guvernul Boc.  Ei, aici ce potihneşte. Nici n-a acumulat ( ca ăia de dreapta), nici n-a împărţit ( ca ăia de stânga), a tăiat...

După această analiză de bun-simţ, citind doctrinele partidelor, străinul nostru  ce află? Că ăia de au redus apartul bugetar şi au înregistrat creştere economică sunt de stânga, cei care au cheltuit ce-au acumulat primii şi au crescut aparatul bugetar sunt liberali iar cei care au tăiat veniturile românilor sunt ... populari...


Despre ce doctrine vorbesc ai nostri politicieni?