Este 1 Decembrie, ziua naţională a românilor, ziua care marchează
împlinirea visului naţiunii române: UNIREA TUTUROR ROMÂNILOR ÎNTR-O SINGURĂ
PATRIE. Pentru români, 01.12.1918 reprezintă maximum maximorum obţinut în toată
istoria. Dar se poate spune despre 1 Decembrie că este cu adevărat Ziua
Naţională a ROMÂNIEI? Au toţi cetăţenii României motive de a sărbători? Eu cred
că nu.
Pentru o ţară cu o istorie complicată ca a României şi care urmăreşte pacea
socială, şi nu numai la nivel declarativ, ziua naţională ar trebui să marcheze
un eveniment reprezentativ pentru toţi cetăţenii săi. Triumful unei majorităţi în
detrimentul unei minorităţi orgolioase şi cu oarece argumente istorice, la
unguri mă refer, mi se pare o alegere, cel puţin , neinspirată. Alegerea zilei
de 1 Decembrie ca zi naţională, în tumultul anilor 90, este scuzabilă, dar o
reanalizare a deciziei de atunci mi se pare absolut necesară. Vrem o zi
naţională a etnicilor români sau o zi naţională a cetăţenilor români?
Asta-i întrebarea! Şi când spun cetăţeni români mă gândesc la români, unguri,
slovaci, cehi, sârbi, lipoveni, ţigani, ucrainieni, tătari, bulgari, turci,
germani sau evrei.
În opinia mea, ziua naţională a României ar trebui să fie o zi/acea zi în
care indiferent de naţionalitate am luptat, cot la cot, pentru un ideal. O zi
în care nu a mai contat că eşti etnic român, ungur, secui, sas etc. Există o
asemenea zi? Slavă Domnului, da. 21 decembrie 1989, ziua în care românii,
ungurii, ţiganii, secuii, saşii sau lipovenii au strigat la unison: Jos dictatorul, Jos comunismul, Libertate şi
Democraţie. Atunci, indiferent de etnie, cetăţenii au demonstrat împreună
împotriva unui dictator şi a sistemului comunist care îi adusese pe toţi la
condiţia de suboameni. În toată istoria noastră, Revoluţia din Decembrie este
cea mai mare victorie a cetăţenilor uniţi împotriva unui stat opresiv. Un
exemplu de civism care nu numai că nu trebuie uitat, ci chiar trebuie cultivat.
Cum altfel mai bine decât transformându-l în sărbătoare naţională?
Trecutul nu-l mai putem schimba, dar viitorul da. O serbare câmpenească în
mijlocul iernii cu sarmale, gulaşi, baclavale, poale-n brâu, Leliţă Ioană,
geambarale, pirande şi Az a szep (Ozosep) ar fi de preferat paradei militare de
1 Decembrie... Ar fi o ocazie unică de reuniune naţională. Cum ar fi să-i vedem pe unguri dansând
Ozosep pe sub Arcul de Triumf? Fără tancuri, avioane sau Treceţi batalioane... 21 Decembrie 1989 este ziua care ne uneşte, nu
pot spune asta despre 1 Decembrie 1918, oricât am fi de patrioţi şi bine
intenţionaţi.
Referitor la Ozosep, îmi aduc aminte cu plăcere următoarea întâmplare: Eram
militar în termen la Craiova. În prima învoire primită am plecat... puşcă, unde
credeţi?, la restaurant... După 2 luni de instrucţie nu mai ştiam nici cum
miroase berea. Ne-am aşezat la o masă în restaurantul Hotelului Jiul şi am
început să comandăm, pentru prima oară în ultimele două luni. Au venit şi alţi militari de la alte unităţi
din Craiova, am unit mesele şi a început petrecerea. Printre ‚meseni’, nu
întâmplător pentru acele vremuri, mulţi unguri. S-a cântat româneşte şi
ungureşte fără ca cineva să se supere. La final, după vreo 6 ore, se cânta mixt: Ozosep, ozosep, să mai
bem un Triplu Sec... Aşa ceva de 1 Decembrie nu este posibil, pe 21 Decembrie,
da. Este inutil să mai spun, pentru cei
care au făcut armata, că, aşa cheflii cum eram, după prima învoire a urmat şi
primul arest...Desigur, arest la unitatea militară.
Avem o istorie complicată, haideţi să găsim puncte de legătură, nu motive
de ceartă şi supărare.
P.S. Refereitor la Revoluţia din Decembrie 1989, eu rămân la părerea că a
fost o revoluţie şi nu o manipulare. Că după 21 Decembrie s-au întâmplat nişte
lucururi, asta este altă poveste. Pe 21
Decembrie a avut loc Revoluţia Noastră, am fost în stradă pentru că aşa am
simţit. Niciun manipulator nu are argumente să spună altceva. Baricada de la
Inter este dovada. Cei care au fost acolo au dat dovadă de eroism pur. Celor
care au ceva să-i reproşeze lui Ion Iliescu, le amintesc faptul în 21 decembrie
1989 Iliescu nu exista. A apărut mai târziu, deci nu trebuie menţionat/sărbătorit/înjurat.