Dreptatea lui Hagi

Gheorghe Hagi  a fost, fără doar şi poate, cel mai valoros produs al fotbalului românesc. A avut momentele sale de aroganţă care au enervat, dar valoarea nu i-o poate nega  cineva. Fără el nu ar fi existat generaţia care a pus România pe harta fotbalistică a lumii. În mod nemeritat, i s-a reproşat că nu este şi un bun orator, dar cine este perfect? 

Ca antrenor, Hagi nu a avut rezultate; poate că a făcut şi nişte alegeri greşite. Nu încerc să-l scuz, încerc să-l înţeleg. Dar ca tată, Hagi s-a autodepăşit.  A înţeles că în ţara asta fiul său nu are nicio şansă să ajungă fotbalist  şi s-a implicat financiar. A creat o academie de fotbal pe banii săi, nu a cerşit, nu s-a lamentat. Mai mult, a creat o şcoală de fotbal pentru generaţia lui Ianis, că de unul singur acesta nu are nicio şansă. Avea experienţa Luceafărului, echipă la care erau selecţionaţi cei mai talentaţi copii şi juniori din întreaga ţară pentru a participa la competiţii internaţionale la nivel de juniori. Un experiment comunist, este adevărat, dar care a avut rezultate notabile.

Nu ştiu dacă Ianis este vreo valoare fotbalistică, dar pentru intenţia nobilă de a crea ceva pe banii săi, merita Hagi un mulţumesc din partea funcţionarilor mult prea bine plătiţi ai FRF-ului? Eu spun că da. Şi ce-a primit? Umilinţă. Asasinii fotbalului românesc din FRF au simţit nevoia să calce pe cap un tânăr fotbalist promiţător. Spun tânăr fotbalist, un copil, în fond. Dar cine a fost călăul? Maghiaro-croato-belgianul Zoltan Kovac, UN IMPOSTOR... Un nimeni în fotbalul croat, belgian, maghiar, european, mondial şi, cu voia dumneavoastră, românesc.  S-a recomandat ca fiind unul dintre reformatorii fotbalului belgian, însă Michel Sablan, directorul tehnic  al Federaţiei Belgiene de Fotbal, artizanul reformei fotbalistice din Belgia, a spus că nu a auzit de el. Bine că a auzit de el Burleanu, un extraterestru în FRF, cum bine l-a caracterizat domnul Tudor Octavian în GSP.

Citesc şi mă minunez: „Nu ar trebui să se simtă umilit. E o chestiune de civilizaţie, un lucru absolut firesc”. Aşa descrie impostorul Zoltan Kovac scena în care Ianis i-a cărat sacoul...  Repet, acest copil nu datorează nimic FRF-ului, el este creaţia tatălui său. Dacă va fi un eşec, pierderea este a lui Gheorghe Hagi. România nu a investit un leu în acest tânăr fotbalist.

Zoltan Kovac a fost demis, dar a rămas pe un post călduţ în FRF. Federaţia are bani pentru impostori, nu şi pentru viitorul fotbalului românesc.

Am crezut că după plecarea lui M. Sandu din fruntea FRF-ului,  fotbalul românesc va primi o nouă şansă. Nu a fost aşa... Se poate şi mai rău. Burleanu ne demonstrează.

Nesimţirea rusească faţă-n faţă cu ignoranţa românească

Oleg Malginov, ambasadorul Federaţiei Ruse din România, acest veşnic indignat pentru nerecunoştinţa poporului român faţă de „fratele” rus, a mai emis o inepţie: „ Am fost surprins că în ultimul an autorităţile de aici au încercat să evite să menţioneze că am fost împreună în ultima etapă a celui de-Al Doilea Război Mondial”.  

Cum? Am fost împreună? Păi atunci, de ce voi aţi câştigat războiul şi noi l-am pierdut? De ce voi aţi fost ţară cobeligerantă şi noi nu? Că doar am fost împreună…  Din cauza primei etape, atunci când noi am fost cu nemţii?  Dar de ce am fost noi cu nemţii? Cumva din cauza Pactului Ribbentrop-Molotov? Etapa pregătitoare? Că pentru români,  Al Doilea Război Mondial a avut trei etape:

1 Etapa I: Pactul Ribbentrop-Molotov;

2 Etapa a II-a: Războiul din Est;

3 Etapa a III-a: Războiul din Vest.

Pactul secret Ribentrop-Molotov, prin care v-aţi înţeles cu nemţii în privinţa împărţirii Europei,  a creat premizele declanşării Războiului.  Fără acest pact poate că acest război nu ar fi existat. La asta nu meditaţi? Nu aveţi ncio vină? Îngerilor…

Dar să ne amintim: La 23 august 1939, Molotov, ministrul de Externe sovietic şi omologul său german Ribbentrop semnează un pact de neagresiune. O probă de cinism pur. Pactul conţinea o clauză secretă care prevedea împărţirea Europei de Est între URSS şi Germania. După două săptămâni, Germania invadează Polonia iar URSS atacă şi ocupă estul Poloniei. Pe 28 iunie 1940, România primeşte un ultimatum din partea URSS-ului prin care se cere şi se execută evacuarea administraţiei româneşti din Basarabia şi Bucovina de nord.  30 septembrie 1940, Dictatul de la Viena şi România pierde Ardealul de nord în favoarea Ungariei hortiste.  În data de 10 septembrie 1940, la presiunile Germaniei naziste, România cedează Cadrilaterul Bulgariei. Toate aceste evenimente s-au desfăşurat conform Pactului de “neagresiune” Ribbentrop- Molotov… Era bun nazismul atunci, aşa-i tovarăşe Malginov? 

Ce trebuia să facă România în aceste condiţii? Să se lupte pentru întregire cu URSS, Germania, Ungaria şi Bulgaria? Era realist un asemenea plan de război? Nu, desigur. A acceptat propunerea Germaniei naziste de a lupta împotriva URSS-ului pentru eliberarea Basarabiei şi a Bucovinei de nord, Hitler promiţând şi rediscutarea situaţiei Ardealului de nord la sfârşitul războiului.  Era singura variantă de acceptat.

De ce a trecut armata română Nistrul? O întrebare acuzatoare a diplomaţiei ruseşti/sovietice. Păi este simplu şi răspund tot printr-o întrebare: Ce a căutat Armata Roşie dincolo de Prut? Ce a căutat Armata Roşie la Berlin? ÎNFRÂNGEREA INAMICULUI! Ăsta-i răspunsul valabil pentru ambele întrebări. Sau doar ruşii aveau dreptul să-şi depăşească graniţele pentru înfrângerea inamicului?  Drept imperial... Chiar nu vă este ruşine?

Spuneţi cu multă mândrie că aţi eliberat Europa Centrală şi de Est de nazism... Uitaţi însă esenţialul: aţi ocupat-o şi aţi impus comunismul. Despre ce eliberare vorbiţi? Aţi schimbat un jug cu altul. 9 mai 1945 este o ruşine pe obrazul Europei. Această dată ar trebui să fie zi de doliu naţional în toată Europa. Este ziua în care a început distrugerea unei jumătăţi de continent. Chiar nu realizaţi?

Poporul român este mult prea blajin, dacă România era locuită de evrei nu aveaţi ce sărbători la 9 mai... Vă întreceaţi cu nemţii la concursul de pus cenuşă în cap.

La 22 iunie 1941, Ion Antonescu a avut o singură variantă de urmat: Ostaşi, vă ordon: Treceţi Prutul! Şi vă spune asta un evreu... Ion Antonescu este vinovat pentru crimele împotriva evreilor, dar asta este o altă discuţie. Faţă de poporul român el şi-a făcut datoria. Carol al II-lea nu a fost în stare. Şi vă spunea asta un monarhist...

P.S.  Nu înţeleg de ce ambasadorul Federaţiei Ruse nu este invitat de către ziarişti să răspundă la aceste întrebări. A ocupat DNA-ul tot spaţiul mediatic?

LELENA

Nu-i o greşeală  de scriere,  LELENA este un joc de cuvinte: LELE +ELENA – 25% = LELENA.  Mă rog, aproximativ 25%, dar aşa au procedat şi ei. Au anunţat  reducerea salariilor cu 25%, însă unii angajaţi au constatat ulterior că reducerea a fost de 30 sau chiar 50%, în funcţie de cum s-au aliniat planetele, probabil. Calcule riguroase nu cred că au făcut, nici nu aveau timp. Veneau valuri de şpăgi şi, dacă nu erau atenţi,  riscau să-i înghită balena. Însă, ca-n filmele proşti, balena a venit mai târziu, pe uscat, cu trenul din SUA, Micosoft-Orient Expres, via Austria.

Astăzi, ca doi şmenari ce sunt, Lelena şi Băsescu încearcă să ne întoarcă portofelul. A câta oară? Eu sper să fie ultima.

Din cele spuse de Lelena nu poţi extrage o concluzie logică. Parcă aplică legea lui Murphy: Dacă nu poţi să-i convingi, atunci zăpăceşte-i. Ne spune că a sesizat Preşedintelui faptul că la ANRP se întâmplă lucruri ciudate, dar la ANRP jupân era Dorin Cocoş, soţul său… Acesta era în cârdăşie cu doamna Bică, prietena doamnei Udrea…  Alin Cocoş , fiul vitreg al doamnei Udrea, era omniprezent la ANRP…  Iar banii, şpaga, intra în conturile famigliei. De ce s-a dus doamna Udrea la Preşedinte şi nu la DNA? N-a explicat.

De asemenea, aflăm de la doamna Udrea că Dorin Cocoş i-a dat domnului Sebastian Ghiţă 500 000 de euro, pentru RTV,  la cererea generalului Coldea. Doamna Udrea a mers tot la Preşedinte… De ce nu a mers la Parchetul Militar? Nu ne explică distinsa doamnă… De ce face asta? Pentru că ne ia de proşti. Altfel, banii de la Cocoş, primiţi în urma divorţului, sunt buni, meritaţi.

Oameni buni, specimenele astea au tăiat pensii şi salarii, au mărit TVA-ul şi au împrumutat miliarde de euro pe care-i plătim cu toţii în anii care urmează , pentru că, spuneau ei, Ţara nu mai avea bani… Oare? Încep să am mari îndoieli. Câtă preocupare aveau ei pentru treburile Ţării, având în vedere afacerile oneroase pe care le desfăşurau în virtutea funcţiilor pe care le deţineau? A fost totul în zadar?

Îmi fuge gândul la zicerea domnului Mircea Ciumara, ministru de Finanţe în perioada 1996-2000: Am chinuit un întreg popor degeaba…  Asta, după ce  Victor Ciorbea decretase că trebuie să strângem cureaua…  Victor Ciorbea, un alt nenorocit care a condus România.