După 25 de ani democraţie, România nu a reuşit să-l
repună pe Paul Goma în drepturile de cetăţean român, prin emiterea de acte de
identitate. Acesta şi-a predat actele de
identitate româneşti Oficiului Francez pentru Refugiaţi, în anul 1977. Este de
reţinut faptul că acesta a refuzat cetăţenia franceză, în anul 1980, dar nu şi
pe cea moldoveană (2013).
În data de 2
octombrie, Paul Goma a împlinit 80 de ani, iar primirea paşaportului românesc
ar fi ar fi fost o surpriză apreciată, chiar dacă a trecut atât de mult timp.
De reţinut că atunci când a primit cetăţenia moldoveană, acesta a mers în Republica Moldova. Fără
escală în România…
Cu câţi Paul
Goma se poate mândri România?
A fost mult
mai uşor pentru K.W. Iohannis, preşedintele României, să trimită o coroană de
flori la căpătîiul lui Vadim Tudor decât un paşaport pentru Paul Goma. Sau doar
o felicitare şi o invitaţie.
Onor celor de
la Institutul de Investigare a Crimelor
Comunismului şi Memoria Exilului Românesc şi ziarului Adevărul care nu l-au uitat.
Într-o ţară de
anticomunişti care au rezistat prin cultură, haideţi să vedem cum a rezistat
Paul Goma, cel care, în anul 1977, îi cerea lui N.Ceauşescu să se solidarizeze
cu cehoslovacii , Charta 77, printr-o scrisoare care începea cu Domnule
Ceauşescu ... Printre altele, acesta făcea şi o mărturisire: În România,
doi inşi nu se tem de Securitate: Domnia Vostră şi cu mine. Este inutil
să mai spun că Paul Goma cunoştea foarte bine Securitate, făcuse cunoştinţă cu
ea încă din copilărie.
v Paul Goma s-a născut în data de 2
octombrie 1935, Orhei, Basarabia. În anul 1941, tatăl său este deportat în
Siberia iar el împreună cu mama sa fug în România. Familia se reuneşte în anul
1948, iar în 1949 se stabileşte în satul Buia, Târnava Mare.
v În anul 1949, părinţii săi sunt reţinuţi
de Securitate şi închişi la Mediaşi. Copilul Paul Goma, avea 13 ani, pleacă să-şi caute părinţii, perioadă în care
doarme prin gări dar şi pe treptele Securităţii. În fond, securiştii îl lăsase
fără părinţi. În acelaşi an, aceştia sunt eliberaţi.
v În 1952 (era elev clasa a X-a), este
reţinut de Securitate pentru 8 zile: vorbise despre partizani şi avea un jurnal
intim codificat.
v În 1953 (era elev clasa a XI-a), a fost
exmatriculat din toate şcolile din România. Se înscrie cu greu la Liceul Negru
Vodă din Făgăraş.
v În 1956 (era student anul II la Facultatea
de Filologie la Universitatea Bucureşti), este arestat de la Universitate,
pentru fiţuici duşmănoase.
v Îm martie 1957, este condamnat la 2 ani de
închisoarecorecţională. Urmează Jilava şi Gherla. După cei doi ani de
închisoare este trimis cu domiciliu forţat în Bărăgan, la Lăteşti.
v În anul 1963, acesta redevine student.
Avea doar 30 de ani.
v Începând cu anul 1966, Paul Goma devine un
scriitor prolific.
v În anul 1968, după invazia din
Cehoslovacia, Goma intră în Partidul Comunist Român...
v În anul 1971, acesta este dat afară din
PCR şi interzis ca scriitor. Publicase un roman în limba germană, în RFG.
v
În
anul 1977, după solidarizarea cu Charta 77 a cehoslovacilor, este arestat şi
închis la Rahova. Nu a fost condamnat
pentru că Ceauşescu ţinea la imaginea sa şi nu a dorit să scandalizeze
comunitatea internaţională.
v
Pe 20
noiembrie 1977, Paul Goma, împreună cu soţia şi copilul, pleacă în exil la
Paris. Scăpăm de tine, scapi şi tu de noi, aşa i-au zis securiştii.
Acuzaţia de antisemitism din 2005 l-a înstrăinat
şi mai mult de ţară, a fost picătura care a umplut paharul, soţia fiind
evreică. Dar şi copilul, pe linie maternă.
Personal, nu cred că în Săptămâna Roşie şi Jurnalele sale, Paul Goma
produce ziceri antisemite (antievreieşti). Este adevărat că el scrie despre
nişte fapte incriminatoare săvârşite de către evrei asupra românilor, în perioada 28 iunie-3 iulie 1940, care ar fi
determinat reacţia criminală a lui Antonescu, dar nu omite să vorbească despre crimele
inadmisibile şi condamnabile ale conaţionalilor săi. În aceste condiţii, nu
cred că putem vorbi despre negarea Holocaustului. El a existat şi Paul Goma nu
l-a negat. Iar dacă au existat nişte fapte, de ce să le trecem cu vederea? În
fond, nu-i nimeni drac şi nimeni sfânt, vorba poetului .
Este de remarcat zelul cu care a fost
condamnat Paul Goma, atât în comunism cât
şi după... Se pare că a deranjat enorm prin faptul că nu a iertat pe nimeni. Este
incapabil de iertare.
Închei prin a spune încă o dată că
este dezonorant pentru România ca Paul Goma să rămână doar cetăţean moldovean,
la 25 de ani de la căderea comunismului.
P.S. Emil Cioran a murit departe de ţară, ar fi
prea mult să se întâmple aşa ceva şi cu Paul Goma.
